Colegul nostru, Andrei, este student la universitatea din Milano, iar în cadrul LSRS lucrează atât în departamentul de comunicare, cât și ca vice coordonator al filialei. Însă, mai multe detalii ne va spune chiar el, în discuția ce urmează:

 

Salut, Andrei!

Salut, Tudor!

Hai să discutăm despre hobby-uri, distracție, facultate, job, planuri de viitor, calități, fotbal etc. Dar să începem cu începutul. De unde ești din România? 

M-am născut în Botoșani, acolo unde se agata harta in cui cum se zice de obicei, sau cel puțin așa am auzit. Am crescut în Comuna Ungureni din județul Botoșani, o localitate liniștită în care persoanele trăiesc pas la pas cu natura și cursul ei.

De câți ani ești în Italia?

Am ajuns in Italia in 2007, anul aderării României în Uniunea Europeană, și nu este un caz, din simplul motiv că era mai ușor să te stăvilești pe teritoriul uniunii. Nu mai era nevoie de Permisul de Ședere și de cozi interminabile per la ghișeele statului, in plus coincidența a vrut să fie și anul in care am terminat clasa a 4a in România, terminând astfel ciclul învățământului primar în România

Tu ai făcut liceul aici în Italia, nu?

Exact, nu știu dacă din păcate sau din fericire, dar am început parcursul de învățământul superior la liceul de limbi străine Giovanni Falcone di Bergamo. Au fost ani simpatici, sa zicem așa, am avut parte de o clasă mică, 17-18 persoane, și asta a ajutat în a crea o coeziune și un sens de camaraderie de invidiat la nivelul celorlalte clase. Nu am fost un student model, și nu îmi e frica sa recunosc acest lucru, dar am fost întotdeauna cel mai descurcăreț, care învăța dimineață pe tren și apoi lua note cat de cat decente, mai ales în istorie și engleză. Erau preferatele mele. În toți acești ani am avut totuși ocazia sa implementez la un stagiu embrional tot ceea ce se leagă de lumea a reprezentării studenților. Am stabilit mai multe relații personale cu colegi și profesori, care m-a ajutat foarte mult in a înțelege ce aș fi vrut să fac pe viitor.

Cum a fost procesul de incluziune sociala? Te-ai simțit inclus in societate de la început? 

Aș minți dacă aș spune că a fost greu, a fost ceva pe care aș defini ca fiind „natural”. Având în vedere faptul că am ajuns in Italia la vârsta de 11 unde ești abia la început in ceea ce înseamnă prietenii, anturaje, dar mai ales unde creierul uman este ca un burete și absoarbe tot nu am regăsit mari dificultăți în a mă integra în societate. Am fost ajutat de părinții mei, dar mai ales de învățătoarele de italiană și de matematică pe care le aveam în clasa a 5a (in Italia clasa a 5 a încă face parte din ciclul primar de educație). Îmi voi aduce aminte întotdeauna prima zi de școală în Italia, nu știam absolut nimic în italiană făcând excepție de cuvântul „grazie”, iar al doilea cuvânt pe care l-am învățat a fost „piantala”, care in limbajul comun italian înseamnă „termino”. Spun asta deoarece colega mea de banca a repetat acest cuvânt pentru 5 ore și mi se părea hazliu.

Apoi am început să frecventez Oratorio in Ponte San Pietro, orașul de 11 mii de suflete unde părinții mei au decis sa se stabilească în Italia. Acolo am început sa joc fotbal într-o manieră cât de cât organizată pentru prima dată în viața mea, dar și să stau după amiază sa fac temele împreună cu ceilalți colegi din școală. Aceste momente au fost catalizatorul integrării în societate, și deja în clasa a 6 a eram pus pe șotii cu noii colegi. M-am simțit inclus? Absolut da, din prima zi de școală am avut norocul de a fi inclus in orice activitate, țin minte că în primele două luni școală mi-au fost puse la dispoziție câteva ore pe săptămână cu o profesoară română, care îmi făcea cursuri de limba italiană în timpul orelor școlare. Cât despre persoane ce pot sa zic, eram copii, și toți copiii sunt foarte receptivi pentru că nu știu ce înseamnă diferența între un român și un italian, maxim ei văd pe cineva care nu prea înțelege, dar care e pe același val și vrea să facă aceleași lucruri, așa că te vor include. La nivel de profesori totuși am fost foarte norocos pentru că orice persoană a făcut tot posibilul pentru a mă include în cel mai lejer mod posibil si a fost totul foarte neașteptat din partea mea.

Cum de ai ales să te înscrii la facultate? Care este motivația care te-a împins în această direcție? 

In primul rând din ambiția părinților, nu era în cărți ca eu sa nu termin o facultate! Dar în al doilea rând, vorbind mai serios, am ales asta pentru că de mic copil aveam voința de a schimba ceva în lume, de a face o schimbare care poate sa fie tangibilă și simțită! Puteam să o fac in mii de feluri, ce-i drept, dar am simțit că ăsta era drumul cel mai bun care mă poate duce la un nivel in care o idee poate face diferența. Oi fi naiv? Poate că da, dar nu vreau sa pierd acea naivitate care te duce la a vrea o schimbare, o îmbunătățire a societății în care trăim.

Ce îți place să faci în timpul liber?

Care timp liber? 😂 Lăsând glumele la o parte, în puținul timp care rămâne după activitățile de voluntariat, politice, universitare și de muncă eu ador sa îmi petrec timpul cu prietenii mei. Îmi place să fiu în contact cu ei și de la discuțiile noastre pleacă tot, de la vacanțe, la activitatea politică, la discuții filozofice despre sensul vieții. Ador asta!

De asemenea, îmi place foarte mult sa ies in natură, la munte, la mare, pe dealuri, ador sa iau rucsacul sau bicicleta și să mă aventurez în natură, pentru că acolo mă simt cel mai liber și cel mai inspirat. Acolo reușesc să mă relaxez.

Care este echipa de fotbal favorită? 

Sunt un suporter înflăcărat al echipei F.C. Internazionale Milano și mă duc deseori să îi văd pe stadion, atunci când am posibilitatea. Simpatizez de asemenea cu Dinamo București datorită tatălui meu, care m-a dus să văd un meci la Suceava cu mulți ani în urmă și de atunci echipa mi-a rămas în suflet.

Și eu sunt suporter al echipei Internazionale Milano😊 Ai un jucător preferat?

Nu cred că este un jucător care să îmi placă în mod special, însă am o înclinație pentru portari, deoarece am jucat fotbal pentru câțiva ani ca portar.

Ai spus că îți plac plimbările prin natură și urcatul pe munte. Ai o experiență memorabilă în acest sens? Este un drum pe munte care te-a marcat?

Experiența cea mai plăcută pe munte a fost chiar prima, urcarea pe Lago di Coca, în 2017, la 2.208 metri. Îmi amintesc bine deoarece timp de trei ore și jumătate am crezut că mor cățărându-mă, însă când am ajuns în vârf a fost un spectacol. În comparație cu experiența asta, toate celelalte sunt mai mici, deoarece fiecare drum pe munte pe care l-am făcut ulterior a fost ca nimic. Prima a fost ”un battesimo del fuoco”.

Ce planuri ai pentru viitor, peste 10 ani? Ce te vezi făcând?

Asta este întotdeauna o întrebare foarte dificila, acum 5 ani cineva m-a întrebat aceeași întrebare și am nimerit rezultatele 😂 sa vedem acum! Peste 10 mi-ar plăcea extrem de mult sa fiu în poziția din care să pot coordona proiecte de dezvoltare pentru comunitățile care au nevoie de ajutor, plecând de la cele izolate din Nicaragua până la cele din comunitatea din care fac parte! Așa sunt convins că se poate face și o schimbare in lume, ca sa tot revin la țelul care m-a adus sa aleg facultatea pe care o fac! (International Cooperation and Human Rights)! Nu știu dacă mă văd cu o familie , dar în viața nu poți să zici niciodată Nu la astfel de lucruri!

Hai să vorbim puțin despre Italia și România, despre cum ți se par cele două țări, dat fiind că le cunoști bine. Care ar fi 2, 3 aspecte care îți plac cel mai mult la Italia? 

Ador faptul ca aici se pune un accent pe ceea ce înseamnă relax, unwind si viața după muncă! Te încurajează să crești din punct de vedere moral! Ador că după ce ai terminat ziua poți sa te întâlnești cu prietenii la un aperitiv/ ieșire în oraș si sa faci un fel de unwind în care să povestești de toate si să te descarci înainte de a merge acasă! Apreciez foarte mult acest lucrul! In al doilea rând mâncarea, nu sunt expert culinar, dar în Italia oriunde mergi se mănâncă bine si exista o piesă de arta culinara pentru orice gust! Dar cel mai mult in Italia îmi place autenticitatea pasiunilor! De la echipa de fotbal preferata, la cea roșie din F1 pana la mâncare, asta face ca oamenii sa fie sinceri si simpli într-o manieră pozitivă! Are un farmec aparte!

I-ai încuraja pe studenții români să vină să studieze aici în Italia?

Absolut da! Este o experiență care îți da un alt punct de vedere, si asta deja te face avantajat in a înfrunta viața! Dar în afară de asta, din punct de vedere academic Italia are multe puncte forte unde activitatea academica este la vârf și unde pasiunea pentru cunoaștere este cultivata de sute de ani! In plus aici, in multe cazuri, Universitatea este un loc unde profesori si studenți se pot confrunta la nivel de idei, valori si elemente ideologice, si asta este fundamental pentru a crea un spirit critic in noi tineri!

Dar in afara de elementul academic, pur si simplu i-as încuraja pe români sa vina pentru patrimoniul artistic de nedescris care este prezent in Italia! Aici chiar si in ultimul sat de pe munte este ceva frumos de văzut! Aici înveți importanta cuvântului “Arte” si cat este de important in orice aspect al vieții cotidiene!

Legat de voluntariat, cum ai aflat de LSRS? 

Am aflat de LSRS mulțumită online-ului, am fost auzit ceva acum multe luni și am zis „uite să urmăresc colegii ăștia sa văd ce fac și cum m-aș putea implica”. Apoi coincidența vieții, Alex, directorul nostru HR mi-a vorbit în detaliat despre LSRS într-o seara în care eram cu prietenii la un bar și acolo am decis să mă implic! (Vedeți ce spuneam despre a mă întâlni prietenii…🥰

Dar despre România, care ar fi 2, 3 aspecte care îți plac și pe care le-ai promova?

În primul rând patrimoniul natural pe care îl avem, România este o tara incredibil de frumoasa, de fiecare data când le arat prietenilor mei fotografii din zona mea din nord-estul tarii înnebunesc si mă întreabă când îi pot găzdui! Avem un potențial enorm din punctul asta de vedere, mai ales când ne gândim că avem un teritoriu în care natura predomina!

În al doilea rând patrimoniul cultural, tradițiile, noi avem ceva specific despre care in vest nu au habar! Avem mituri, legende, povesti, care în anumite sate si cătune din România sunt vii! Avem datini si obiceiuri care diferă din regiune in regiune care sunt extrem de fascinante si care nu trebuie uitate de noile generații ! Avem un patrimoniu muzical tradițional care este complet diferit fata de orice se produce in alte tari, cu referință la anumite instrumente care le regăsești doar în producția muzicala românească, taragotul spre exemplu!

Aceste lucruri as vrea sa le promovez, pentru ca si România merita de a fi cunoscuta pentru autenticitatea ei!

Ne apropiem de final cu o întrebare diferită: dacă ai alege 3 calități care te reprezintă, care ar fi acelea!

Perseverența, Pasionat, Loial

Mulțumesc pentru discuție, Andrei!

Mulțumesc vouă pentru posibilitatea de a ma exprima! <3